CARTÚȘ, cartușe, s. n. 1. Tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsă, cu material exploziv și cu proiectil sau cu alice, care servește ca muniție pentru armamentul portativ; patron1. ♦ Bucată cilindrică de exploziv folosită la producerea exploziilor în găurile de mină. 2. Ornament sculptat sau gravat (în formă de sul desfăcut parțial) pe care se scriu inscripții, monograme etc. 3. Textul încadrat pe o pagină (pe care se află și texte neîncadrate); ornament care încadrează un text tipărit. 4. Cutie paralelipipedică de carton care conține un anumit număr de pachete de țigări. – Din fr. cartouche.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARTÚȘ1 ~e n. 1) Tub de metal sau de carton care conține încărcătura unei arme de foc portative. 2) Exploziv de diferite forme, folosit în exploatările miniere. 3) Ambalaj de carton care conține un anumit număr de pachete de țigări. 4): ~ filtrant dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se anexează la o mască antigaz. /<fr. cartouche
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARTÚȘ2 ~e n. 1) Ornament sculptat, gravat sau desenat în formă de sul desfăcut parțial, având la mijloc diferite inscripții. 2) Text încadrat de pe o pagină. 3) Chenar care încadrează un text tipărit. /<fr. cartouche
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARTÚȘ s.n. 1. Tub metalic sau de carton care conține încărcătura de exploziv și proiectilul unei arme de foc. ♦ Piesă de hârtie care conține un exploziv. ♦ Filtru de hârtie împăturită într-un anumit mod (folosit mai ales la carburatoare). ◊ Cartuș filtrant = dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se atașează la o mască de gaze. 2. Loc rezervat comentariului, titlului sau altor date dintr-un desen, o hartă, un tablou etc.; ornament care încadrează un text, un titlu, un cuvânt; textul încadrat. 3. Ambalaj care grupează mai multe pachete de țigări. [< fr. cartouche].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARTÚȘ s. n. 1. tub metalic sau de carton care conține încărcătura de exploziv și proiectilul unei arme de foc. ◊ piesă de hârtie care conține un exploziv. ◊ filtru de hârtie împăturită într-un anumit mod (mai ales la carburatoare). ♦ ~ filtrant = dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se atașează la o mască de gaze. 2. loc rezervat comentariului, titlului sau altor date dintr-un desen, o hartă, un tablou; motiv ornamental, chenar care încadrează un text, un titlu, un cuvânt; textul însuși. 3. ambalaj-tip cu mai multe pachete de țigări sau sticle de băutură. (< fr. cartouche)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARTÚȘ, cartușe, s. n. 1. Tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsă, cu material exploziv și cu proiectil sau cu alice, servind ca muniție pentru armamentul portativ. ♦ Bucată cilindrică de exploziv care servește la producerea exploziilor în găurile de mină. 2. Ornament sculptat sau gravat (în formă de sul desfăcut parțial) pe care se scriu inscripții, monograme etc. – Fr. cartouche.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARTÚȘ s. glonț, (reg., mai ales în Transilv. și Ban.) patron, (înv.) fișic. (A mai tras un ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cartúș s.n. (reg.) chipiu cu cozoroc, caschetă.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cartúș (cartúșe), s. n. – Tub metalic cu material exploziv. Fr. cartouche. – Der. cartușieră, s. f.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cartúș s. n., pl. cartúșe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*cartúș n., pl. e (fr. cartouche, d. it. cartuccia, care vine d. carta, hîrtie). Încărcătura uneĭ puștĭ, unuĭ pistol, unuĭ revolver închisă într´un tub de carton orĭ de metal. – Vechĭ cartácĭ și cartécĭ, pl. ace, ece (sîrb. kartec, germ. kartätsche). V. patron 3.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cartúș (cu țigări) s.n. Ambalaj de carton care conține zece pachete de țigări ◊ „Controlul efectuat s-a soldat cu descoperirea [...] a 1571 de cartușe cu țigări...” R.l. 16 X 84 p. 6 (din fr. cartouche; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cartuș, cartușe s. n. 1. (deț.) amestec de rugină și var înfășurat într-o cârpă uscată, care prin frecare cu o bucată de lemn pe mozaic se aprinde. 2. (glum.) virilitate, potență; spermă. 3. v. carton (2.)
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a merge la cartuș expr. (intl. – înv. ) a fi condamnat la moarte.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink