CARTIRUÍ, cartiruiesc, vb. IV. Tranz. A încartirui. – Din rus. kvartirovat'.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CARTIRUÍ vb. IV. tr. A încartirui. [Pron. -ru-i, p.i. -iesc, conj. 3,6 -iască. / < cartier, după germ. einquartieren, rus. kvartirovati].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARTIRUÍ vb. tr. a încartirui. (după rus. kvartirovati)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CARTIRUÍ vb. IV. v. încartirui.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CARTIRUÍ vb. v. încartirui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cartiruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cartiruiésc, imperf. 3 sg. cartiruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cartiruiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cartiruĭésc, V. încartierez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cvartiruĭésc și fart- (d. cvartir și fartir). Forme maĭ vechĭ îld. cartiruĭesc, cartierez, așez soldațĭ în cartier, în gazdă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink