CARTILÁJ, cartilaje, s. n. Țesut animal conjunctiv elastic și rezistent, cu rol de susținere care formează scheletul peștilor cartilaginoși și al embrionului la vertebrate și la om îndeplinind funcția mecanică de susținere; zgârci. [Var.: cartilágiu s. n.] – Din fr. cartilage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CARTILÁJ ~e n. Țesut conjunctiv, rezistent și elastic, care se găsește la articulațiile oaselor. /<fr. cartilage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CARTILÁJ s.n. Țesut conjunctiv rezistent și elastic, care se găsește de obicei la extremitățile oaselor; zgârci. [Var. cartilagiu s.n. / < fr. cartilage, cf. lat. cartilago].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARTILÁJ s. n. țesut conjunctiv rezistent și elastic, la extremitățile oaselor; zgârci. (< fr. cartilage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CARTILÁJ, cartilaje, s. n. Țesut conjunctiv elastic și rezistent care se găsește în organism, separat sau formând învelișul suprafețelor articulare ale oaselor. [Var.: cartilágiu s. n.] – Fr. cartilage.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

!cartiláj/cartilágiu [giu pron gĭu] s. n., pl. cartiláje/cartilágii, art. cartilájele/cartilágiile (-gi-i)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de nsho_ci | Semnalează o greșeală | Permalink

CARTILÁJ s. (ANAT.) zgârci, (pop.) vână, (Ban. și Olt.) ronț. (~ al urechii.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cartiláj s. n., pl. cartiláje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cartilágine f. (lat. cartilágo, -áginis. Cp. cu lumbagine, pătlagină). Anat. Zgîrcĭ, țesut alb, dur și elastic care se află maĭ ales la extremitățile oaselor. – Fals cartilaj n., pl. e (fr. cartilage, m.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

CARTILAJ (CARTILAGIU) (‹ fr.) s. n. Formațiune anatomică din care este format scheletul peștilor cartilaginoși și ai embrionului vertebratelor și omului; la adulți mai persistă în pereții bronhiilor și traheii, în pavilionul urechii etc. Se întîlnește și la unele animale nevertebrate (cefalopode, moluște); (pop.) zgîrci. V. diafiză.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink