CARTÉLĂ, cartele, s. f. 1. Carnețel, bucată de hârtie sau de carton, cu bonuri detașabile, imprimate și numerotate, pe baza cărora se pot obține produse raționalizate sau se poate servi masa la o cantină. 2. Bandă de carton perforată care indică desenul unei țesături. 3. (Inform.; în sintagma) Cartelă perforată = suport de informație imprimat special, folosit în sistemele de prelucrare automată a datelor și reprezentat printr-un carton dreptunghiular de dimensiuni standardizate, pe care datele sunt trecute cu ajutorul unui cod de perforații. – Din it. cartella.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARTÉLĂ ~e f. 1) Carnet cu bonuri detașabile în baza cărora se eliberează produse raționalizate. ~ de aliment. 2) Suport informațional de carton, de hârtie sau de material plastic. ~ magnetică. 3): ~ perforată fișă folosită la păstrarea și prelucrarea codificată a informației la calculator. [G.-D. cartelei] /<it. cartella
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARTÉLĂ s.f. 1. Carnețel, hârtie care conține bonuri de masă pentru cantină, bonuri cu care se obțin produse raționalizate etc. 2. Fișă-tip folosită la păstrarea și la prelucrarea codificată a informației la calculatorul electronic. 3. Bandă de carton perforată după un anumit desen, după care se țese o stofă. [< it. cartella].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARTÉLĂ s. f. 1. carnețel, fișă (de carton) cu bonuri detașabile de masă pentru cantină, pentru produse raționalizate etc. 2. fișă-tip folosită la păstrarea și prelucrarea codificată a informației la calculatorul electronic. 3. bandă de carton perforată după un anumit desen, după care se țese o stofă. (< it. cartella)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARTÉLĂ, cartele, s. f. Bucată de hârtie sau de carton, cu bonuri imprimate și numerotate, cu ajutorul cărora se obțin produse raționalizate. – It. cartella.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cartélă (carnețel cu bonuri, bandă perforată, fișă de calculator) s. f., g.-d. art. cartélei; pl. cartéle
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARTELÁ1, cartelez, vb. I. Refl. (Despre întreprinderi, partide politice etc.) A se reuni, a intra într-un cartel. – Din cartel.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARTELÁ2, cartelez, vb. I. Tranz. A raționaliza un produs, pe bază de cartelă(1). – Din cartelă.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARTELÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre întreprinderi, partide politice) A (se) reuni, a intra sau a face să intre într-un cartel. 2. tr. A supune desfacerea și consumul alimentar sau al altor mărfuri la regimul cartelelor. [< cartel].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARTELÁ1 vb. tr., refl. (despre întreprinderi, partide politice) a (se) reuni într-un cartel. (< cartel)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARTELÁ2 tr. a supune desfacerea și consumul alimentar sau al altor mărfuri la regimul cartelelor (1). (< cartelă)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARTELÁ, cartelez, vb. I. Refl. (În orânduirea capitalistă, despre întreprinderi) A se asocia formând un cartel, a intra într-un cartel. ♦ (Despre mai multe partide politice burgheze) A încheia un cartel. – Din cartel.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
!cartelá2 (a se ~) (a se uni) vb. refl., ind. prez. 3 se carteleáză
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
nsho_ci
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cartelá (a se reuni, a raționaliza) vb., ind. prez. 1 sg. carteléz, 3 sg. și pl. carteleáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*carteléz v. tr. (d. cartel). Unesc în cartel. V. refl. Mă unesc în cartel.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cartélă s.f. (inform.) Carton sau plastic cu fir metalic magnetizat, de dimensiuni standard, care servește ca suport de memorizare a datelor și declanșează instalații automate ◊ „Din numărul total [de telefoane moderne] 1200 au principiul de funcționare pe bază de monedă, iar 800 cu cartelă tip «cipcard».” R.l. 23 III 93 p. 9. ◊ „[...] cutiile de presă ale jurnaliștilor [...] nu se deschid cu cheia [...] ci pe bază de «cartelă» – fiecare legitimație are încorporată o bandă magnetică.” R.lit. 20/93 p. 17 **Tipuri de cartele: ◊ „[...] așteptăm un lot de 2000 telefoane din Republica Sud-Africană, parțial cu cartelă electronică, parțial cu monedă [...]” R.l. 4 V 93 p. 16. ◊ „[...] cheile de la cameră au fost înlocuite cu cartelele magnetice.” R.l. 3 VII 93 p. 5. ◊ „În stația de metrou Piața Unirii 1 are loc un experiment privind viitorul sistem de taxare bazat pe cartelele magnetice.” R.l. internaț. 12 VII 95 p. 2 (formal din it. cartella; sensul din engl. card; DN, DEX – alte sensuri, DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink