cârníc cârnícă, adj. (reg.; despre oi) care umblă razna din turmă; răzleț.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cî́rnic, -ă adj. (poate din craĭnic, d. craĭna, adică „care tot bate marginile”). Vest. Care umblă răzlețit de turmă. Trans. Sucit, care are toane: om cîrnic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

CARNICI, Alpii ~, masiv muntos în E Alpilor, la granița Austriei cu Italia; lungime: 120 km. Alt. max.: 2.780 m (vf. Hohe Warte). Alcătuit din șisturi cristaline, formează cumpăna de ape dintre bazinul Dravei și rîurile ce se varsă în G. Veneția.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink