8 definiții pentru caricatura, caricatură   declinări

CARICATÚRĂ, caricaturi, s. f. 1. Reprezentare, mai ales în desen, a unei persoane sau a unei situații prin exagerarea unor trăsături, îndeosebi negative, cu o intenție satirică sau umoristică. ♦ Înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect cu această înfățișare. 2. Imitație nereușită, care denaturează originalul. – Din fr. caricature.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CARICATÚRĂ ~i f. 1) Imagine a unei persoane sau a unei situații în care se exagerează în mod intenționat unele trăsături (de obicei negative) în scop satiric sau umoristic. 2) Imitație nereușită sau denaturată a unui original; parodie. 3) fig. Persoană sau obiect cu înfățișare ridicolă. /<fr. caricature
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CARICATÚRĂ s.f. 1. Desen care reprezintă o persoană, o situație etc. prin exagerarea intenționată, în scopuri satirice, a anumitor trăsături (negative). ♦ Înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect cu astfel de înfățișare. 2. (Fig.) Imitație nereușită, denaturată. [< fr. caricature, cf. it. caricatura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARICATÚRĂ s. f. 1. desen care reprezintă o persoană, o situație etc. exagerând intenționat, în scopuri satirice, anumite trăsături (negative). 2. (fig.) imitație nereușită, denaturată. (< fr. caricature, it. caricatura)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CARICATÚRĂ, caricaturi, s. f. 1. Desen satiric în care se ridiculizează o persoană, o situație etc. prin exagerarea intenționată a caracterelor negative. ♦ Înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect având această înfățișare. 2. Imitație nereușită, care denaturează originalul. – Fr. caricature.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

caricatúră s. f., g.-d. art. caricatúrii; pl. caricatúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*caricatúră f., pl. ĭ (it. caricatura, d. caricare, a încărca. V. încarc, șarjă). Schimonosirea unuĭ om saŭ lucru pin [!] desemn [!], pictură ș. a. ca să te facă să rîzĭ. Inagine comică. Fig. Om pocit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*caricaturéz v. tr. (fr. caricaturer). Schimonosesc pin [!] desemn [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink