9 definiții pentru caric, carica   conjugări / declinări

CARÍC s. n. Totalitatea încărcăturii utile a unei nave comerciale. – Din it. carico.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CARÍC n. Încărcătură utilă a unei nave comerciale. /<it. carico
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CARÍC s.n. (Mar.) Încărcătură utilă a unei nave de comerț. [< it. carico].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARÍC s. n. marfă încărcată la bordul unei nave. (< it. carico)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

caríc s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cáric n., pl. urĭ și e (it. cárico). Com. Încărcătura uneĭ corăbiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARICÁ vb. I. tr. A încărca o navă. [< it. caricare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARICÁ vb. tr. 1. a încărca o navă. 2. a exagera, a șarja. (< it. caricare, lat. carricare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

caricá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carícă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink