CARÉTĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carâtă s. f.] – Din rus. kareta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CARÉTĂ ~e f. Trăsură de lux acoperită, cu patru roți. /<rus. kareta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CARÉTĂ s.f. Trăsură elegantă, închisă; cupeu. [Pl. -te, var. carâtă s.f. / < rus. kareta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARÉTĂ s. f. trăsură închisă. (< rus. kareta)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CARÉTĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carâtă s. f.] – Rus kareta.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CARÉTĂ s. v. cupeu, trăsură închisă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

carétă (caréte), s. f. – Trăsură, caleașcă. Rus. kareta, din it. carretta (DAR). – Der. caretaș, s. m. (vizitiu).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

carétă s. f., pl. caréte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*carétă f., pl. e (ngr. karétia, d. it. carretta, de unde și rus. karéta; rut. karíta). Vechĭ. Trăsură închisă, cupeŭ. – Și carîtă (după rut.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink