CARÉNT, -Ă, carenți, -te, adj. (Rar) Cu lipsuri. – De la carență.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CARÉNT ~tă (~ți, ~te) rar Care ține de carență; propriu carenței. /Din carență
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

carént adj. m., pl. carénți; f. sg. caréntă, pl. carénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

carént, -ă adj. Insuficient, cu lipsuri ◊ „Apreciind regia tinerească (D.M.), strădaniile de omogenizare a imaginii (nu și sunetul, în general carent, confuz), este de salutat cu satisfacție noua rubrică «Revista literară» T.V.” Sc. 3 II 73 p. 6 (din carență, prin substituție de sufix -ent/ -ență)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink