CARCASĂ, carcase, s. f. 1. Îmbrăcăminte metalică exterioară a unui sistem tehnic, care susține anumite elemente ale acestuia și, eventual, îl protejează împotriva acțiunilor exterioare. 2. Totalitatea oaselor care alcătuiesc scheletul unui animal. 3. Scheletul unei mașini, al unei construcții etc. – Din fr. carcasse.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CARCÁSĂ ~e f. 1) Totalitate a elementelor care constituie baza unei construcții, a unei mașini etc.; osatură; schelet. 2) Învelitoare de protecție a unui sistem tehnic; cutie de protecție. 3) rar Sistemul osos al unui animal; schelet. [G.-D. carcasei] /<fr. carcasse
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CARCÁSĂ s.f. 1. (Parte a unui) sistem osos al unui animal. 2. Cadru, osatură, schelet (al unei mașini, al unei construcții etc.). [< fr. carcasse, cf. rus. karkas].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARCÁSĂ s. f. 1. cadru, osatură, a unui aparat sau instrument. 2. totalitatea oaselor care formează scheletul unui animal. ◊ porțiune dintr-un animal jupuit și eviscerat, scheletul cu mușchi, destinat consumului public. (< fr. carcasse)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CARCASĂ, carcase, s. f. 1. Totalitatea oaselor care alcătuiesc scheletul unui animal. 2. Scheletul unei mașini, al unei construcții etc. – Fr. carcasse.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

carcásă s. f., g.-d. art. carcásei; pl. carcáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink