CARBURÁRE, carburări, s. f. Acțiunea de a carbura și rezultatul ei. – V. carbura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBURÁRE s.f. Acțiunea de a carbura. [< carbura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBURÁRE, carburări, s. f. Acțiunea de a carbura.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

carburáre s. f., g.-d. art. carburării; pl. carburări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CARBURÁ ~éz tranz. 1) (fier sau aliaje feroase) A trata cu carbon (în vederea preparării oțelului). 2) (carburanți) A amesteca cu aer. /Din carbură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBURÁ vb. I. tr. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. [< fr. carburer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBURÁ vb. tr. a introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. (< fr. carburer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

carburá vb., ind. prez. 1 sg. carburéz, 3 sg. și pl. carbureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*carburéz v. tr. (d. carbură). Chim. Combin cărbunele cu un corp simplu, dar nu cu oxigenu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CARBURARE (‹ fr.) s. f. 1. Îmbogățire a conținutului de carbon al unui aliaj al fierului, în cursul elaborării acestuia, pentru a obține în aliaj conținutul dorit de carbon. 2. Operație de mărire, printr-un tratament termochimic, a conținutului de carbon al stratului superficial al unei piese.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink