CARBONIZÁRE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei. – V. carboniza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBONIZÁRE s.f. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei; procedeu de descompunere termică a cărbunelui în absența aerului. [< carboniza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBONIZÁRE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a se carboniza.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

carbonizáre s. f., g.-d. art. carbonizării; pl. carbonizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBONIZÁ, pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (Despre cărbuni) A se descompune termic în lipsa oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen; (despre lemne) a se preface în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer; (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Din fr. carboniser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CARBONIZÁ ~éz tranz. A face să se carbonizeze. /<fr. carboniser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CARBONIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre substanțe) A se transforma în carbon. 2) (despre lemne) A se preface în cărbuni (prin ardere). 3) (despre materii organice) A se descompune sub acțiunea unei surse puternice de căldură. /<fr. carboniser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBONIZÁ vb. I. refl. A se preface în cărbuni (prin ardere); a se face scrum. [< fr. carboniser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBONIZÁ vb. refl. 1. (despre cărbuni) a se descompune termic în absența oxigenului din aer. 2. (despre lemne) a se transforma în cărbuni (prin ardere); (despre substanțe organice) a se face scrum. (< fr. carboniser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBONIZÁ, pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (Despre lemne) A se preface în cărbuni (prin ardere); (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Fr. carboniser.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBONIZÁ vb. (rar) a (se) tăciuna.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

carbonizá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carbonizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*carbonizéz v. tr. (fr. carboniser). Prefac în cărbune saŭ în scrum.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

CARBONIZARE (‹ carboniza) s. f. Procedeu de descompunere termică a cărbunelui în absența aerului, prin care se obțin cocs, hidrocarburi alifatice, olefinice și aromatice, amoniac, hidrogen, azot, oxid și dioxid de carbon; cocsificare. ♦ Carbonizarea lemnului = procedeu de descompunere termică a lemnului în bocșe, retorte sau cuptoare în vederea obținerii cărbunelui de lemn, a acidului pirolignos etc.; mangalizare. Carbonizarea lînii = înlăturare a impurităților vegetale (scaieți, pleavă etc.), pe care le conține lîna, prin tratarea acesteia cu soluția diluată de acid sulfuric (37%), urmată de cardare, neutralizare și uscare.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink