CARBONÍL, carbonili, s. m. 1. Combinație a oxidului de carbon cu unele metale grele. 2. (Chim.) Grupare funcțională bivalentă conținută în moleculele aldehidelor și cetonelor. – Din fr. carbonyle.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBONÍL s.m. 1. Grupare funcțională bivalentă, prezentă în moleculele aldehidelor și ale cetonelor. 2. Nume dat combinațiilor oxidului de carbon cu unele metale grele. [< fr. carbonyle].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBONÍL s. m. 1. grupare funcțională bivalentă, în moleculele aldehidelor și ale cetonelor. 2. combinație a oxidului de carbon cu alte metale grele. (< fr. carbonyle)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

carboníl s. m., pl. carboníli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

CARBONIL (‹ fr. {i}) s. m. 1. Grupă funcțională organică, formată dintr-o dublă legătură carbon-oxigen, prezentă în aldehide și cetone. 2. Carbonili metalici = combinații ale monooxidului de carbon, coordinat ca ligant cu unele metale (crom, molibden, fier, cobalt, nichel, osmiu, iridiu etc.) cu o stabilitate chimică și termică mare; au aplicații în tehnică.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink