7 definiții pentru «carbonic»   declinări

CARBÓNIC, -Ă, carbonici, -ce, adj. Care conține (mult) carbon. ◊ Acid carbonic = acid slab care se obține prin dizolvarea bioxidului de carbon în apă; (impr.) bioxid de carbon. – Din fr. carbonique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care conține (mult) carbon. ◊ Acid ~ acid slab oxigenat al carbonului, folosit în industria alimentară. /<fr. carbonique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBÓNIC, -Ă adj. Bogat în carbon. ◊ Acid carbonic = acid slab, format prin dizolvarea bioxidului de carbon în apă. [< fr. carbonique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBÓNIC, -Ă adj. bogat în carbon. ♦ acid ~ = acid slab, format prin dizolvarea bioxidului de carbon în apă. (< fr. carbonique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CARBÓNIC, -Ă, carbonici, -e, adj. Care conține (mult) carbon. ◊ Acid carbonic = acid slab, compus din carbon, oxigen și hidrogen, stabil numai în soluții apoase; (impr.) bioxid de carbon. – Fr. carbonique.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

carbónic adj. m., pl. carbónici; f. sg. carbónică, pl. carbónice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*carbónic, -ă adj. (d. lat. carbo, cărbune). Chim. Se zice despre un acid care rezultă din combinațiunea cărbuneluĭ cu oxigenu, cum se întîmplă în ardere, fermentațiune orĭ respirațiune. Acidu carbonic e un gaz incolor, maĭ greŭ de cît aeru și asfixiant. Cînd te scoborĭ într´un becĭ orĭ puț și vezĭ că ți se stinge lumînarea, e semn că e acid carbonic, și decĭ trebuĭe să te retragĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink