CARAMBOLÁJ, carambolaje, s. n. Faptul de a face carambol. – Din fr. carambolage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CARAMBOLÁJ s.n. Atingere, cu o bilă lovită cu tacul, a celorlalte două bile, la biliard. [< fr. carambolage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARAMBOLÁJ s. n. atingere, cu o bilă lovită cu tacul, a celorlalte două bile, la biliard. (< fr. carambolage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CARAMBOLÁJ, carambolaje, s. n. Faptul de a face carambol. – Fr. carambolage.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CARAMBOLÁJ s. v. carambol.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

caramboláj s. n., pl. caramboláje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink