caraimán (-ne), s. n. – (Arg.) Buzunar. Rus. kar(a)man (Graur, Viața rom., 1937, nr. 7, p. 94, și BL, V, 223; Chelaru, BF, IV, 115). – Der. caramangi, vb. (a goli buzunarele, a șterpeli); caramangeală, s. f. (șterpelire); caramangiu, s. m. (hoț, borfaș); caramangioaică, s. f. (hoață).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

CARAIMAN, masiv și vf., cu abrupturi impresionante în E M-ților Bucegi, alcătuit din conglomerate calcaroase, care domină Valea Prahovei la Bușteni. Alt. max.: 2.384 m. Aici se află un monument de forma unei cruci din oțel, înalt de 33 m, ridicat (1926-1928) din inițiativa reginei Maria, în memoria eroilor căzuți în luptele de pe Valea Prahovei în primul război mondial.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a-i umbla (cuiva) în caraiman expr. (intl.) a-i fura cuiva banii din buzunar.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink