CARACÚL, (1) s. m., (2) s. n. 1. S. m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul, 2. S. n. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiúl s. m. și n.] – Din fr. caracul.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CARACÚL n. 1) Rasă de oi, originară din Asia Centrală (orașul Karakul), ai căror miei au o blană buclată. 2) Blană de miel din această rasă, din care se fac paltoane, căciuli etc. /<fr. caracul
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CARACÚL s.m. Rasă de oi cu blană buclată, de obicei neagră, asemănătoare cu astrahanul. // s.n. Blănița unui miel din această rasă. [Pl. (s.m.) -li, (s.n.) -luri, var. carachiul s.m.n. / < Karakul – oraș în Asia Centrală].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARACÚL s. m. 1. rasă de oi cu blana buclată, neagră, asemănătoare cu astrahanul. 2. blăniță de miel din această rasă. (< fr. caracul)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CARACÚL, (1) s. m., (2) s. n. 1. Numele unei rase de oi ai căror miei au blană buclată, asemănătoare cu astrahanul. 2. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiúl s. m. și n.] – Fr. caracul.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

caracúl (rasă, blăniță, obiect confecționat) s. n., pl. („blănițe, confecții”) caracúluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink