CARABINIÉRĂ s.f. Carabină (2). [Pron. -ni-e-. / cf. germ. Karabinier(heken)].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CARABINIÉRĂ s. f. carabină (2). (< germ. Karabinier /haken/)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

carabiniéră s. f., pl. carabiniére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

CARABINIÉRĂ, carabiniere, s. f. Verigă metalică de dimensiuni reduse, având o clapetă cu deschidere spre interior, folosită ca element de legătură la asigurarea alpiniștilor în coardă în timpul escaladei.
Sursa: Neoficial | Adăugată de EFspeleoz | Semnalează o greșeală | Permalink