CARABĂȚ, carabeți, s. m. (Reg.) Larvă acvatică a unor insecte. [Var.: carabéte s. m.] – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARABĂȚ, carabeți, s. m. (Reg.) Larva țânțarului sau a strechei. [Var.: carabéte s. m.] – Din carab[ar] (puțin folosit) + suf. -ăț.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
carabăț s. m., pl. carabéți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CARABAT s. m. (ZOOL.) Nume generic dat larvelor acvatice ale tricopterelor.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CĂRĂBĂȚ, Petrea, vornic al Țării de jos a Moldovei, în timpul domniei lui Ștefăniță. A învins în aug. 1518 la Ștefănești, pe Prut, o armată de tătari care invadase țara.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink