7 definiții pentru «carâmb»   declinări

CARẤMB, carâmbi, s. m. 1. Parte a cizmei care îmbracă pulpa piciorului de la genunchi până la gleznă. 2. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei, în care intră spetezele carului. 3. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scării, în care intră fusceii. – Lat. *calamulus < calamus „trestie, arc, prăjină”).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CARÂMB ~i m. 1) rar Parte a cizmei care acoperă piciorul de la gleznă până la genunchi; tureatcă. 2) Fiecare dintre cele două bare paralele ale loitrei. 3) Fiecare dintre cele două bare paralele ale scării. /<lat. calamulus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CARẤMB, carâmbi, s. m. 1. Partea cizmei care îmbracă pulpa piciorului de la genunchi până la gleznă. 2. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei, în care intră spetezele carului. – Lat. *calamulus.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CARÂMB s. 1. tureatcă, (reg.) tureac, (prin Munt. și Olt.) saftian. (~ al cizmei.) 2. (TEHN.) (reg.) draghină, drăghinar, drug, loitret, sulete, (Transilv. și prin Ban.) sul. (~ la loitra căruței.) 3. (reg.) margine, mărginar. (~ la o scară, în care intră fusceii.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CARÂMB s. v. loitră.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

carâmb s. m., pl. carâmbi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

carîmb m. (cp. cu calapod și scălîmb 2 și maĭ ales cu litv. karābas, cornet). Acea parte a cizmeĭ orĭ a cĭorapuluĭ care cuprinde pulpa (mold. tureatcă, ĭar carîmb numaĭ cînd e țeapăn). Fie-care din cele doŭă lemne lungĭ și rătunde [!] pe care se sprijină răscoalele caruluĭ. V. car.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink