CAPUGÍU, capugii, s. m. (Turcism înv.) Trimis al sultanului în țările românești, împuternicit în special cu schimbarea domnilor. – Din tc. kapucu (lit. kapici).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPUGÍU, capugii, s. m. (Turcism înv.) Trimis al sultanului în țările românești, însărcinat în special cu schimbarea domnilor. – Tc. kapici.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

capugíu (capugíi), s. m. – Portar sau paznic al seraiului. – Capugi-pașa, șambelan al Porții, însărcinat cu introducerea ambasadorilor, hotărîrea ordinelor și executarea lor. – Var. capigiu. Tc. kapuci, kapici (Șeineanu, II, 29).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

capugíu s. m., art. capugíul; pl. capugíi, art. capugíii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

capugíŭ m. (turc. kapuğu). Vechĭ. Portar al seraĭuluĭ (erau vre [!] 800). – Și capigiŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink