CAPUCÍN, -Ă, capucini, -e, adj. (Despre călugări; adesea substantivat) Care face parte dintr-o ramură a Ordinului franciscan. – Din it. cappuccino.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPUCÍN ~ă (~i, ~e) și substantival (în biserica catolică) Care ține de ordinul călugărilor franciscani. /<it. cappuccino
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPUCÍN, -Ă s.m. și f. Călugăr catolic dintr-unul dintre ordinele franciscane. [< fr. capucin, cf. it. cappucino – purtător de glugă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPUCÍN, -Ă s. m. f. 1. călugăr catolic dintr-unul dintre ordinele franciscane. 2. maimuță din America, cu barbă lungă. (< fr. capucin, it. cappuccino)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPUCÍN, -Ă, capucini, -e, adj. (Despre călugări, adesea substantivat) Care face parte dintr-o ramură a Ordinului franciscan. – It. cappuccino.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

capucín (capucíni), s. m. – Călugăr dintr-o ramură a ordinului franciscan. – Var. capuțin. Fr. capucin. Var. corespunde pronunțării germ. – Der. capucină, s. f. (călțunaș, Tropelum maius); capuținer, s. n. (cafea cu puțin lapte), din germ. Kapuziner.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

capucín adj. m., s. m., pl. capucíni; f. sg. capucínă, pl. capucíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*capucín, -ă s. (it. cappuccino, d. cappuccio, glugă. V. capot, scap). Un fel de călugăr franciscan (saŭ de călugăriță franciscană) care poartă glugă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

CAPUCIN, -Ă (CAPUȚIN) (‹ fr., it., germ.) s. m. și s. f. 1. Călugăr (călugăriță) din ordinul cerșetorilor Sfîntului Francisc, fundat de Matteo de Bascio (1526); numele provine de la capișonul pe care-l purtau. 2. Gen de maimuțe platirine din America de Sud, de talie mijlocie, cu coadă prehensilă și deget mare rudimentar. Unele specii sunt utilizate în cercetarea de laborator.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink