CÁPSĂ, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal utilizat la legarea unor hârtii, la consolidarea unei butoniere, la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte etc.; buton (2). 2. Mic căpăcel sau tub metalic umplut cu o materie explozivă, folosit la armele de foc, în mine etc. pentru a provoca explozia unei încărcături. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusă = a fi gata de ceartă, pus pe ceartă, nervos. 3. Capsulă (4). 4. (Elt.) Rondelă metalică izolată de soclul becului, care face legătura cu unul dintre capetele filamentului. – Din lat. capsa, germ. Kapsel.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÁPSĂ ~e f. 1) Dispozitiv alcătuit din piese care se îmbucă una în alta, utilizat la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte. 2) Inel de metal cu care se întăresc marginile unei găuri pentru șireturi. 3) Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături explozive. ~ detonantă. 4) Piesă din sârmă răsucită care servește la fixarea mai multor hârtii împreună. 5) el. Rondelă izolată de soclul becului, care face legătura cu unul dintre capetele filamentului. /<lat. capsa, germ. Kapsel
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÁPSĂ s.f. 1. Dispozitiv de închidere făcut din piese care se îmbucă una în alta și care servește la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte. 2. Inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru șireturi etc. 3. Piesă (de sârmă) cu care se prind mai multe hârtii, foile unei cărți etc. 4. Mic tub de metal umplut cu o materie fulminantă, care se folosește la armele de foc, la mine etc. pentru a face să explodeze încărcătura. 5. Capsulă (4). [< lat. capsa, cf. germ. Kapsel].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÁPSĂ s. f. 1. dispozitiv de închidere din piese care se îmbucă una în alta la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte; buton (II, 1). 2. inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru șireturi etc. 3. piesă cu care se prind hârtii, foile unei cărți etc. 4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul inițial necesar explodării încărcăturii ♦ (fam.) a fi cu ~ a pusă = a fi nervos, gata de ceartă. 5. rondelă metalică izolată la soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului. (< lat. capsa, germ. Kapsel)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÁPSĂ, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal alcătuit din două discuri mici care se îmbucă, servind la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte etc. 2. Inel metalic cu care se întărește o butonieră, prin care se trece un șiret, în scopul de a încheia diferite obiecte de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 3. Inel metalic sau fir de sârmă servind la atașarea mai multor hârtii una de alta, la fixarea fotografiilor pe actele de identitate etc. 4. Mic căpăcel sau tub metalic umplut cu o materie explozivă, folosit la armele de foc, în mine etc. pentru a provoca explozia unei încărcături. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusă = a fi gata de ceartă, pus pe ceartă, nervos. 5. Capsulă (4). – Din lat. lit. capsa (germ. Kapsel).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÁPSĂ s. 1. (reg.) patentă. (~ de încheiat un veșmânt.) 2. buton. (~ la mănuși.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÁPSĂ s. v. cutie.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cápsă (cápse), s. f. – 1. Căpăcel metalic umplut cu materie explozivă, la armele de foc. – 2. Capsulă, capac metalic. – 3. Buton de presiune. – Germ. Kapsel (DAR) sau ngr. ϰάψα, din lat. capsa. – Der. capsa, vb. (a prinde cu capse); capsălar, s. n. (înv., cutie unde se păstrează capsule). Este dublet al lui capsulă, din fr. capsule.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cápsă s. f., g.-d. art. cápsei; pl. cápse
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*cápsă f., pl. e (lat. capsa, cutie. V. casă 2). Mic cilindru metalic acoperit la un capăt și umplut c´o substanță explozivă pentru ca, fiind izbit de cocoșu saŭ percusoru uneĭ arme, să comunice aprinderea încărcăturiĭ. (La puștile de sistemă veche capsa se punea la petițar, la cele moderne se aplică cartușuluĭ. La puștile de copiĭ, capsa se reduce la un disc de hîrtie umplut c´o substanță explozivă). Căcĭulă, disc orĭ verigă de tinichea aplicată uneĭ foĭ de hîrtie ș. a. pentru diferite scopurĭ. V. petiță.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CAPSÁ, capsez, vb. I. Tranz. 1. A prinde ceva cu ajutorul unor capse. 2. A echipa, a prevedea cu o capsă. – Din capsă.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A CAPSÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, foi) A prinde cu o capsă. 2) (cartușe) A prevedea cu o capsă. /Din capsă
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CAPSÁ vb. I. tr. 1. A prinde (ceva) cu o capsă (3) [în DN]. 2. A aplica o capsă (4) [în DN] unui cartuș. [< capsă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CAPSÁ vb. tr. 1. a prinde cu o capsă (3). 2. a aplica o capsă (4) unui cartuș. (< capsă)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CAPSÁ, capsez, vb. I. Tranz. 1. A prinde foi, acte etc. cu capse (3). 2. A aplica o capsă (4) unui cartuș. – Din capsă.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
capsá vb., ind. prez. 1 sg. capséz, 3 sg. și pl. capseáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*capséz v. tr. (d. capsă). Aplic o capsă: a capsa o butelie. – Și capsulez.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cu capsa pusă expr. nervos, irascibil.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink