CAPOȚÉL, capoțele, s. n. Diminutiv al lui capot². – Capot² + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPOȚÉL, capoțele, s. n. Diminutiv al lui capot².
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPOȚÉL s. v. scurteicuță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

capoțél s. n., pl. capoțéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

capoțél n., pl. e (d. capot). Capot scurt, camizolă, matineŭ. V. camizolă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink