CAPITOLÍN, -Ă, capitolini, -e, adj. Care aparține Capitoliului, privitor la Capitoliu. – Din fr. capitolin, lat. capitolinus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPITOLÍN ~ă (~i, ~e) Care ține de Capitoliu; propriu Capitoliului. /<it. capitolinus, fr. capitoline
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPITOLÍN, -Ă adj. Referitor la Capitoliu, de pe Capitoliu. ◊ Jocuri capitoline = jocuri anuale instituite de Camillus în cinstea lui Jupiter și în amintirea eliberării Capitoliului. [Cf. fr. capitolin, lat. capitolinus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPITOLÍN, -Ă adj. referitor la Capitoliu. ♦ jocuri ĕ = jocuri anuale instituite în cinstea lui Jupiter și în amintirea eliberării Capitoliului. (< fr. capitoliu, lat. capitolinus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CAPITOLÍN, -Ă, capitolini, -e, adj. Care aparține Capitoliului, privitor la Capitoliu. – Fr. capitoline (lat. lit. capitolinus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

capitolín adj. m., pl. capitolíni; f. sg. capitolínă, pl. capitolíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink