capánge f. ca cange, pl. căpăngĭ (turc. kapánğa, dim. d. kapan, clapă, capcană; ngr. kapántza, bg. kapánče. V. capan. Cp. cu tapangea). Clapă, válvulă, chepeng (fr. trappe).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

capángă, capánge, s.f. (înv.) capcană, cursă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink