CANÚLĂ, canule, s. f. Tub de sticlă sau de ebonită, întrebuințat în medicină în diferite operații chirurgicale sau pentru spălături interne. – Din fr. canule, lat. cannula.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANÚLĂ f. med. Tub special care se folosește la efectuarea diferitelor spălături interne sau în diferite operații chirurgicale. /<lat. cannula, fr. canule
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANÚLĂ s.f. Tub de sticlă, de metal etc. deschis la extremități, care se folosește la spălături interne. [< fr. canule, cf. lat. cannula – trestie].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANÚLĂ s. f. tub (de sticlă) deschis la extremități, pentru spălături interne. (< fr. canule, lat. cannula)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANÚLĂ, canule, s. f. Tub de sticlă sau de ebonită întrebuințat pentru spălături interne. – Fr. canule (lat. lit. cannula).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
canúlă s. f., g.-d. art. canúlei; pl. canúle
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*cánulă f., pl. e (lat. cánnula, dim. d. canna, țeavă; fr. canule. V. canură, canal, canon, canonadă). Mică țeavă care se pune în vîrfu alteĭ țevĭ saŭ se adaptează la o siringă. – Fals canúlă (după fr.).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink