CANTONIERÍȚĂ, cantonierițe, s. f. (Rar) Cantonieră; soția cantonierului. [Pr.: -ni-e-] – Cantonier + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CANTONIERÍȚĂ ~e f. rar 1) Lucrătoare însărcinată cu întreținerea și supravegherea unei căi de comunicație și care locuiește într-un canton. 2) Soție a cantonierului. /cantonier + suf. ~iță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANTONIERÍȚĂ, cantonierițe, s. f. Cantonieră; soția cantonierului. [Pr.: -ni-e-] – Din cantonier + suf. -iță.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cantonieríță s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. cantonieríței; pl. cantonieríțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink