CANTONÁRE s.f. Acțiunea de a cantona și rezultatul ei. [< cantona].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cantonáre s. f., g.-d., art. cantonării; pl. cantonări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANTONÁ, cantonez, vb. I. Intranz. 1. A se instala pentru un timp oarecare într-un cantonament. 2. A rămâne pe loc. 3. Refl. (Fig.) A se limita. – Din fr. cantonner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CANTONÁ ~éz 1. intranz. (despre militari) A se stabili într-un cantonament. 2. tranz. (militari) A instala temporar într-o localitate; a caza; a încartirui. /<fr. cantonner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANTONÁ vb. I. intr., tr. (Despre trupe) A (se) instala vremelnic în casele locuitorilor. [< fr. cantonner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CANTONÁ vb. I. intr., tr. (despre trupe) a (se) instala vremelnic într-un cantonament. II. refl. (fig.) a se stabili, a se limita (rigid, mecanic). (< fr. cantonner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CANTONÁ, cantonez, vb. I. Intranz. (Despre unități militare în trecere) A se opri și a se instala pentru un timp oarecare în casele locuitorilor. – Fr. cantonner.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CANTONÁ vb. (MIL.) (înv.) a tăbărî. (Trupele au ~ într-o comună.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cantoná vb., ind. prez. 1 sg. cantonéz, 3 sg. și pl. cantoneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cantonéz v. tr. (fr. cantonner; it. accantonare). Așez în cantonamente. V. intr. Mă așez (poposesc) în cantonamente. V. bivuachez, tăbărăsc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink