CANOTÓR, -OÁRE, canotori, -oare, s. m. și f. Sportiv care practică sportul vâslitului; canotier. – Din fr. canoteur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CANOTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. v. CANOTIER. /<fr. canoteur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANOTÓR, -OÁRE s.m. și f. Canotier. [< fr. canoteur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CANOTÓR, -OÁRE s. m. f. sportiv care practică canotajul; canotier. (< fr. canoteur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CANOTÓR, -OÁRE, canotori, -oare, s. m. și f. Sportiv care practică sportul vâslitului. – Din canota (puțin folosit) + suf. -or.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CANOTÓR s. (SPORT) (rar) canotier.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

canotór s. m., pl. canotóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

canotoáre s. f., g.-d. art. canotoárei; pl. canotoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink