CANOTIÉRĂ, canotiere, s. f. Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. [chapeau] canotier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CANOTIÉRĂ ~e f. Pălărie de paie cu fundul și borurile drepte. [Sil. -ti-e-] /<fr. (chapeau) canotier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANOTIÉRĂ s.f. Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. [Pron. -ti-e-. / < fr. (chapeau) canotier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CANOTIÉRĂ s. f. pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. (< fr. /chapeau/ canotier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CANOTIÉRĂ, canotiere, s. f. Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. [Pr.: -ti-e-] – După fr. canotier.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

canotiéră (canotoare, pălărie) s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. canotiérei; pl. canotiére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANOTIÉR, -Ă, canotieri, -e, s. m. și f. (Rar) Canotor. [Pr.: -ti-er] – Din fr. canotier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CANOTIÉR ~ă (~i, ~e) m. și f. Sportiv care practică canotajul. [Sil. -ti-er] /<fr. canotier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANOTIÉR, -Ă s.m. și f. Sportiv care practică canotajul; canotor. [Pron. -ti-er. / < fr. canotier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CANOTIÉR, -Ă s. m. f. canotor. (< fr. canotier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CANOTIÉR s. v. canotor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

canotiér s. m. (sil. -ti-er), pl. canotiéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink