CANONIÉRĂ, canoniere, s. f. Navă mică de război, folosită la patrulare, escortare, servicii de pază etc. a coastelor și a fluviilor. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. canonnière.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CANONIÉRĂ ~e f. Navă militară mică înzestrată cu mijloace necesare pentru escortare, patrulare și pentru serviciul de pază. [Sil. -ni-e-] /<fr. canonniere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANONIÉRĂ s.f. Mică navă de război, folosită pentru patrulare, escortare etc. [Pron. -ni-e-. / < fr. canonnière, it. cannoniera].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CANONIÉRĂ s. f. mică navă de luptă, pentru patrulare, escortare etc. (<fr. canonnière)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CANONIÉRĂ, canoniere, s. f. Navă mică de război folosită la patrulare, escortare, servicii de pază etc. [Pr.: -ni-e-] – Fr. canonnière.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

canoniéră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. canoniérei; pl. canoniére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*canoniéră f., pl. e (fr. canonnière, d. it. cannoniera). Mar. Mic bastiment armat cu tunurĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink