CANONICITÁTE s. f. Însușirea de a fi canonic2. – Din fr. canonicité.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANONICITÁTE s.f. Însușirea de a fi canonic, în conformitate cu canoanele. [< fr. canonicité].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANONICITÁTE s. f. calitatea a ceea ce este canonic. (<fr. canonicité)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANONICITÁTE s. f. Însușirea de a fi canonic2. – După fr. canonicité.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
canonicitáte s. f., g.-d. art. canonicității
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*canonicitáte f. (d. canonic). Calitatea unuĭ lucru canonic.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink