CANONÍ, canonesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) chinui. – Din canon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CANONÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) A se supune unui canon; a se căzni; a se chinui. 2) A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se căzni; a se munci; a se chinui; a se necăji; a se osteni; a se obosi. /Din canon
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A CANONÍ ~ésc tranz. pop. A face să se canonească; a supune unui canon; a chinui; a căzni. /Din canon
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANONÍ, canonesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) chinui. – Din canon.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CANONÍ vb. 1. v. tortura. 2. v. strădui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

canoní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. canonésc, imperf. 3 sg. canoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. canoneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*canonésc v. tr. (d. canon). Vechĭ. Pedepsesc printr´un canon bisericesc. Azĭ. Chinuĭesc, căznesc, torturez. V. canonisesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink