CANDIDATÚRĂ, candidaturi, s. f. Faptul de a candida2; starea, calitatea de candidat. – Din fr. candidature.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANDIDATÚRĂ ~i f. 1) Starea de a fi candidat. A propune ~a cuiva. 2) fam. v. CANDIDAT. [G.-D. candidaturii] /<fr. candidature, germ. Kandidatur
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANDIDATÚRĂ s.f. Faptul de a candida; calitate de candidat. [Cf. fr. candidature].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANDIDATÚRĂ s. f. faptul de a candida; calitatea de candidat. (< fr. candidature)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANDIDATÚRĂ, candidaturi, s. f. Faptul de a candida; starea, calitatea de candidat. – Fr. candidature.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
candidatúră s. f., g.-d. art. candidatúrii; pl. candidatúri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*candidatúră f., pl. ĭ. (d. candidat; fr. candidatura). Calitatea de candidat. A-țĭ pune candidatura la ceva, a te prezenta ca candidat. A-țĭ retrage candidatura, a nu maĭ candida.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink