CANDÍD, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat, pur, neprihănit. – Din fr. candide, lat. candidus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CANDÍD ~dă (~zi, ~de) 1) Care este plin de candoare; nevinovat; neprihănit; inocent. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care exprimă candoare; caracterizat prin candoare. Privire ~dă. /<fr. candide, lat. candidus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANDÍD, -Ă adj. Plin de candoare, pur, nevinovat. [< fr. candide, cf. lat. candidus – alb].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CANDÍD, -Ă adj. plin de candoare, pur, nevinovat, inocent. (< fr. candide, lat. candidus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CANDÍD, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat. – Fr. candide (lat. lit. candidus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

candíd/cándid adj. m., pl. candízi/cándizi; f. candídă/cándidă, pl. candíde/cándide
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de nsho_ci | Semnalează o greșeală | Permalink

CANDÍD adj. 1. v. inocent. 2. v. ingenuu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Candid ≠ vinovat, ipocrit
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

candíd adj. m., pl. candízi; f. sg. candídă, pl. candíde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cándid, -ă adj. (lat. cándidus, alb, strălucitor, d. candére, a străluci, a fi aprins. V. candelă, in-candescent, incendiŭ, încing 2). Plin de candoare. Adv. Cu candoare. – Fals candíd (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink