CANCELÁRIE, cancelarii, s. f. 1. Birou sau secție a unei instituții (publice) destinată lucrărilor administrative. 2. Aparatul administrativ auxiliar al cancelariilor unor șefi de state. – După it. cancellaria.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANCELÁRIE ~i f. 1) Secție a unei instituții destinată lucrărilor administrative. 2) Local unde își exercită funcțiile o asemenea secție. [Art. cancelaria; G.-D. cancelariei; Sil. -ri-e] /<it. cancellaria
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANCELÁRIE s.f. Birou sau secție a unei instituții, destinată lucrărilor administrative. [Pron. -ri-e, pl. -ii, gen. -iei. / < it. cancellaria].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANCELÁRIE s. f. 1. birou, secție a unei instituții administrative. ◊ sală într-o școală, loc de adunare a cadrelor didactice. 2. serviciu în cadrul reprezentanțelor diplomatice și consulare. (< it. cancelleria, rus. kanceliariia)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANCELÁRIE, cancelarii, s. f. Birou sau secție a unei instituții (publice) destinată lucrărilor administrative. ♦ (Reg.) Birou în care își exercită funcția un liber-profesionist. – It. cancellaria.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANCELÁRIE s. (IST.) (înv.) calem, grămăticie, scriitorie. (~ în vechile instituții administrative.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANCELÁRIE s. v. birou.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cancelárie s. f. (sil. -ri-e), art. cancelária (sil. -ri-a), g.-d. art. canceláriei; pl. cancelárii, art. canceláriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*cancelárie f. (formă latinizată din canțilérie, formă veche saŭ populară azĭ, ca și maĭ populara cănțălărie, d. rus. kancelĕáriĭa, care vine d. it. cancelleria, ĭar asta d. lat. cancelli, gratiĭ, parmaclîc, îngrăditură, de unde „biuroŭ, cancelarie”. Cancelli, sing. cancellus, e dim. din cancer, rac, adică „picĭoare de rac”. Fr. chancellerie, germ. kanzlei. V. cancer). Bĭuroŭ, cabinet, camera de lucru a unuĭ funcționar (azĭ maĭ mult despre camera de lucru a directorilor de școală).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cancelarie, cancelarii s. f. (intl.) sediul poliției.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink