CANCELARIÁT cancelariate, s. n. Funcția de cancelar; localul unde își exercită cancelarul atribuțiile. [Pr.: -ri-at] – Cancelar + suf. -iat. Cf. germ. Kanzellariat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CANCELARIÁT ~e n. 1) Funcție de cancelar. 2) Reședință a unui cancelar. [Sil. -ri-at] /<fr. cancellariat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANCELARIÁT s.n. Funcția de cancelar; localul unde acesta își exercită atribuțiile. [Pron. -ri-at. / cf. fr. cancellariat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CANCELARIÁT s. n. funcția de cancelar; localul unde își exercită atribuțiile. (< fr. cancellariat)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CANCELARIÁT, cancelariate, s. n. Funcția de cancelar; localul unde își exercită cancelarul atribuțiile. [Pr.: -ri-at] – Din cancelar.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cancelariát s. n. (sil. -ri-at), pl. cancelariáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink