CANCELÁR, cancelari, s. m. 1. Șeful guvernului în unele state. ◊ Cancelar federal = șeful guvernului în Austria și în Germania. 2. Șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale în evul mediu. ♦ Șeful cancelariei unei reprezentante diplomatice sau al unui consulat. – Din lat. cancellarius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CANCELÁR ~i m. 1) (în Austria și în Germania) Șef al guvernului; prim-ministru. 2) (în evul mediu) Șef al cancelariei și al arhivei regale sau imperiale. /<lat. cancellarius, germ. Kanzler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANCELÁR s.m. 1. (În evul mediu) Șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale. 2. Înalt demnitar (corespunzător unui prim-ministru) în Germania și odinioară în Rusia și în Austria. 3. Înalt demnitar al unei instituții în unele țări (Anglia, Franța etc.). ◊ Lord cancelar = președintele Camerei Lorzilor în Anglia. ♦ Șeful cancelariei reprezentanțelor diplomatice și consulare. [< lat. cancellarius].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CANCELÁR s. m. 1. (în evul mediu) șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale. 2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania și, odinioară, în Rusia și în Austria. 3. înalt demnitar al unei instituții în unele țări (Anglia, Franța etc.). ♦ lord ~ = președintele Camerei Lorzilor în Anglia. ◊ șeful cancelariei unei reprezentanțe diplomatice sau consulare. ◊ șef administrativ al unor universități din S.U.A. (< lat. cancellarius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CANCELÁR, cancelari, s. m. 1. Președinte al consiliului de miniștri în Austria și Germania. 2. Titlu de înaltă demnitate în Rusia țaristă și în alte țări. – Lat. lit. cancellarius.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CANCELÁR s. v. prim-ministru. (În unele state, primul-ministru se numește ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cancelár (cancelári), s. m. – 1. Șeful guvernului. – 2. Șeful cancelariei. – Var. (înv.) canțelar, canțălar. Lat. cancellarius (sec. XVII), var. cu pronunțarea germ. – Der. cancelarie (var. canțelarie, canțelerie, etc.), s. f. (birou sau secție a unei instituții destinată lucrărilor administrative; birou, cabinet; sala profesorilor); cancelariat, s. n. (cancelarie; funcția de cancelar); cancelarist, s. m. (Trans., funcționar de birou), din germ. Kanzellist. Sanzewitsch 198 derivă inutil canțelarie de la rus. cancelarije.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cancelár s. m., pl. cancelári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cancelár m. (lat. cancellarius). Ministru de justiție în Francia pînă la 1789. Păstrător al sigilelor statuluĭ în Francia. Prim ministru în Anglia și Germania. Secretar (de consulat, al unuĭ senat, al uneĭ camere, universitățĭ ș. a.). Marele cancelar al legiuniĭ de onoare, administratoru acestuĭ ordin.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink