CANCANIÉR, -Ă, cancanieri, -e, adj. (Franțuzism) Bârfitor. [Pr.: -ni-er] – Din fr. cancanier.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANCANIÉR ~ă (~i, ~e) Care ține de cancan; propriu cancanului. [Sil. -ni-er] /<fr. cancanier
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANCANIÉR, -Ă adj., s.m. și f. Bârfitor. [Pron. -ni-er. / < fr. cancanier].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANCANIÉR, -Ă adj., s. m. f. bârfitor. (< fr. cancanier)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cancaniér adj. m., pl. cancaniéri; f. sg. cancaniéră, pl. cancaniére
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*cancaniér, -ă adj. (fr. cancanier). De cancan: vorbe cancaniere.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cancaniér, -ă adj. (franțuzism) Bârfitor ◊ „Nu către spiritul cancanier mă îndrept eu în ce-l privește «pe cel mai puțin teatral și cel mai constructiv messianic», cum îl numește Călinescu, referindu-se la grupul pașoptist care avea să joace rolul atât de mare în zbuciumata noastră istorie [...]” R.l. 14 I 77 p. 1 (din fr. cancanier; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink