CANCÁN1, cancanuri, s. n. (Franțuzism) Vorbe răutăcioase răspândite pe seama cuiva; bârfeală. – Din fr. cancan.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANCÁN2, cancanuri, s. n. Numele unui dans de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a sec. XIX, executat numai de femei; melodie după care se execută acest dans; french-cancan. – Din fr. cancan.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANCÁN1 n. 1) Dans excentric de cabaret, executat numai de femei. 2) Melodie după care se execută acest dans. /<fr. cancan
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANCÁN2 ~uri n. Vorbe calomnioase spuse la adresa cuiva. /<fr. cancan
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANCÁN s.n. 1. (De obicei la pl.) Vorbe răutăcioase spuse la adresa cuiva; bârfeală. 2. Dans excentric de cabaret, dansat numai de femei pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan. [Pl. -uri. / < fr. cancan, cf. lat. quanquam – cu toate că].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANCÁN1 s. n. vorbe răutăcioase la adresa cuiva; bârfă. (< fr. cancan)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANCÁN2 s. n. dans excentric francez de cabaret, executat numai de femei, pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan; melodia corespunzătoare. (< fr. cancan)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANCÁN, cancanuri, s. n. (Franțuzism) Vorbe răutăcioase răspândite pe seama cuiva. – Fr. cancan.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CANCÁN s. (COR.) french-cancan.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cancán (bârfă, dans) s. n., pl. cancánuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*cancán n., pl. e și urĭ (fr. cancan, discurs universitar, flecărire, bîrfire, d. lat. quamquam, „deși”, cuvînt cu care începeaŭ de multe orĭ discursurile universitare). Intrigĭ saŭ fapte scandaloase; se ține numaĭ de cancanurĭ. Un contradans francez scandalos: a juca cancanu.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cancan (cuv. fr.), dans de salon, apărut pe la 1830, executat fantezist, cu aruncări în sus ale picioarelor, practicat cu precădere în cabaretele pariziene; în spectacolele de operetă* se numește french-c.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
french-cancan (cuv. engl.) v. cancan.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cancan, cancanuri s. n. 1. scandal, bârfă. 2. petrecere, orgie.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink