7 definiții pentru «canava»   declinări

CANAVÁ, canavale, s. f. Țesătură rară din fire groase de bumbac, tari și duble, formând o împletitură de pătrate regulate și servind la executarea unei broderii. – Din bg. kanava. Cf. fr. canevas.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CANAVÁ ~le f. 1) Țesătură de bumbac rară și tare, cu pătrățele regulate, pe care se brodează. 2) fig. Planul schițat al unei lucrări literare. [Art. canavaua; G.-D. canavalei] /<bulg. kanava, fr. canevas
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANAVÁ s.f. Pânză foarte rară și tare, folosită la broderie și la tapiserie. [< fr. canavas, cf. it. canavaccio – pânză de cânepă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CANAVÁ, canavale, s. f. Țesătură rară de fire de bumbac, tari și duble, formând o împletitură de pătrate regulate și servind la executarea unei broderii. – Fr. canevas.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

canavá (canavále), s. f. – Țesătură groasă servind la brodat. – Var. canafas, s. n. Mr. cănavă. Fr. canevas. Var. din germ. Kannefass, care provine tot din fr. Altă formă (înv.) a aceluiași cuvînt este canavață, s. f. cu multe var. (din it. canevaccio, cf. ngr. ϰανναβάτσον, pol. kanawac).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

canavá (urzeală, țesătură pe care se brodează) s. f., art. canaváua, g.-d. art. canaválei; pl. canavále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

canavá f. (fr. canevas, d. it. canavaccio și cane-, care vine d. cánava și cánapa, cînepă; bg. kanava, turc. kanaveča, ngr. kannavátson. V. canavață, canafas, canap). Vest. Un fel de pînză groasă cu firele rare întrebuințată la făcut covoare și la brodat. (P. brodat se face și din carton găurit). V. canva.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink