CANAPELÚȚĂ, canapeluțe, s. f. Diminutiv al lui canapea. – Canapea + suf. -eluță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CANAPELÚȚĂ, canapeluțe, s. f. Diminutiv al lui canapea.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

canapelúță s. f., g.-d. art. canapelúței; pl. canapelúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink