canáp s.n. (reg.) ață de cânepă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

canáp (-pi), s. m. – Frînghie groasă din cînepă. Sb. kanap. În Olt., este dublet de la cînepă. Înainte (sec. XVIII) a circulat cu forma chinap, din tc. kinab care ar putea fi etimonul cuvîntului sb.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

canáp n., pl. urĭ (bg. sîrb. kanap, sfoară, d. alb. kanăp, orĭ it. cánapa, cînepă. V. canava). Olt. Sfoară supțire [!] saŭ ață groasă de cînepă (mold. ață rusească). V. canaf.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink