CANALIZÁRE, canalizări, s. f. Acțiunea de a canaliza și rezultatul ei. ♦ Ansamblu de lucrări tehnice executate pentru colectarea, epurarea și evacuarea apei întrebuințate într-o localitate, într-un sistem tehnic, pe un teren etc., sau a apei de ploaie, în vederea păstrării salubrității solului și a aerului; canalizație. – V. canaliza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CANALIZÁRE s.f. Acțiunea de a canaliza și rezultatul ei; canalizație. ♦ Totalitatea lucrărilor tehnice executate pentru colectarea și evacuarea apelor uzate dintr-un oraș sau dintr-un centru industrial. ♦ Deschidere a unui vas anatomic obstruat. [< canaliza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CANALIZÁRE, canalizări, s. f. Acțiunea de a canaliza și rezultatul ei. ♦ Totalitatea lucrărilor executate (în orașe) pentru a colecta și evacua apa întrebuințată sau apa de ploaie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CANALIZÁRE s. (rar) canalizație. (Aveți ~ pe stradă?)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

canalizáre s. f., g.-d. art. canalizării; pl. canalizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANALIZÁ, canalizez, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta cursul unei ape pe un canal (1). ♦ Fig. A dirija o acțiune într-un anumit sens. 2. A dota o localitate, un teren, un sistem tehnic etc. cu canale de scurgere. – Din fr. canaliser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CANALIZÁ ~éz tranz. 1) (cursuri de apă) A îndrepta pe un canal. 2) (localități, terenuri etc.) A înzestra cu canalizație. 3) fig. (acțiuni, activități) A orienta într-o anumită direcție. /<fr. canaliser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANALIZÁ vb. I. tr. 1. A îndrepta (o parte dintre) apele unui râu pe o albie artificială, destinată navigației, irigării etc. 2. (Fig.) A îndrepta ceva într-un anumit sens, în vederea unui scop anumit. 3. A înzestra (un oraș, o construcție etc.) cu canale de scurgere pentru evacuarea apelor uzate. [< fr. canaliser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CANALIZÁ vb. tr. 1. a îndrepta apele unui râu pe o albie artificială. 2. (fig.) a dirija ceva într-un anumit sens, scop. 3. a înzestra (un oraș, o construcție etc.) cu canale de scurgere. 4. a deschide un vas anatomic obstruat. (< fr. canaliser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CANALIZÁ, canalizez, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta cursul unei ape pe un canal (1). ♦ Fig. A dirija o acțiune într-un anumit sens. 2. A prevedea o localitate sau o cale de comunicație cu canale de scurgere. – Fr. canaliser.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CANALIZÁ vb. v. dirija, îndrepta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

canalizá vb., ind. prez. 1 sg. canalizéz, 3 sg. și pl. canalizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*canalizațiúne f. Acțiunea de a canaliza. – Și -áție, dar ob. -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*canalizéz v. tr. (fr. canaliser). Fac canale: a canaliza o țară. Prefac un rîŭ în canal, îĭ regulez albia ca să devină navigabil orĭ să nu se maĭ reverse.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink