CANALÍCUL, canalicule, s. n. Nume dat canalelor mici din țesuturile organismelor. – Din fr. canalicule.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CANALÍCUL ~e n. biol. Canal mic aflat într-un țesut organic. /<fr. canalicule
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANALÍCUL s.n. Canal mic aflat într-un țesut organic. [< fr. canalicule].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CANALÍCUL s. n. canal (3) mic. (< fr. canalicule, lat. canaliculus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CANALÍCUL, canalicule, s. n. Nume dat canalelor mici din țesuturile organismelor. – Fr. canalicule.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

canalícul s. n., pl. canalícule
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*canalícul n., pl. e (lat. canaliculus). Anat. Canal mic (țeavă, vînă).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink