CALVINIZÁRE s. f. Faptul de a (se) calviniza. – V. calviniza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CALVINIZÁRE s.f. Faptul de a (se) calviniza. [< calviniza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

calvinizáre s. f., g.-d. art. calvinizării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CALVINIZÁ, calvinizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să treacă sau a trece la calvinism. – Calvin + suf. -iza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CALVINIZÁ vb. I. tr., refl. A face să treacă sau a trece la calvinism. [< calvin + -iza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CALVINIZÁ vb. tr., refl. a face să treacă, a trece la calvinism. (< calvin + -iza)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CALVINIZÁ, calvinizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să treacă sau a trece la calvinism. – Din calvin.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CALVINIZÁ vb. (BIS.) (înv.) a (se) calvini.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

calvinizá vb., ind. prez. 1 sg. calvinizéz, 3 sg. și pl. calvinizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink