CALOMNIÉRE, calomnieri, s. f. Faptul de a calomnia; defăimare, hulire, ponegrire. [Pr.: -ni-e-] – V. calomnia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CALOMNIÉRE s.f. Acțiunea de a calomnia. [Pron. -ni-e-. / < calomnia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CALOMNIÉRE, calomnieri, s. f. Faptul de a calomnia. [Pr.: -ni-e-]
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CALOMNIÉRE s. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pâră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (O ~ ordinară.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

calomniére s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. calomniérii; pl. calomniéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva în onoarea sau reputația sa; a defăima, a bârfi, a cleveti, a huli, a ponegri. [Pr.: -ni-a] – Din fr. calomnier, lat. calumniari.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CALOMNIÁ ~éz tranz. A ataca cu calomnii; a vorbi de rău; a defăima; a denigra; a blama; a bârfi; a cleveti; a huli; a ponosi; a ponegri; a detracta. [Sil. -ni-a] /<fr. calomnier, lat. calumniari
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CALOMNIÁ vb. I. tr. A spune calomnii (la adresa cuiva), a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bârfi. [Pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. calomnier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CALOMNIÁ vb. tr. a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bârfi. (< fr. calomnier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău, cu intenția de a-i atinge onoarea sau reputația. [Pr.: -ni-a] – Fr. calomnier (lat. lit. calumniari).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CALOMNÍA vb. a (se) bârfi, a (se) blama, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

calomniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. calomniéz, 3 sg. și pl. calomniáză, 1 pl. calomniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. calomniéze; ger. calomniínd (sil. -ni-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*calomniéz v. tr. (fr. calomnier, d. lat. calumniari). Spun calomniĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink