CALMÚC, -Ă, calmuci, -ce s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Regiunii Calmuce. 2. Adj. Care aparține Regiunii Calmuce și populației ei, privitor la această regiune și la populația ei; calmucesc.3. S. f. Limbă din familia altaică, ramura mongolă, vorbită de calmuci. – Din rus. kalmyk.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de catalin_caba | Semnalează o greșeală | Permalink

CALMÚC, -Ă, calmuci, -ce adj., ș. m. și f. 1. Adj. Care aparține Regiunii Autonome Calmuce din U.R.S.S. și populației ei, privitor la această regiune și la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Regiunii Autonome Calmuce din U.R.S.S. – Rus kalmyk.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CALMÚC adj. (rar) calmucesc. (Populație ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

calmúc s. m., adj. m., pl. calmúci; f. sg. calmúcă, g.-d. art. calmúcei; pl. calmúce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

calmúc, -ă adj. (d. Calmucĭ, un fel de Mongolĭ). Mold. Foarte mîncăcĭos, vorace. V. tătar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink