CALIFÓRNIU s. n. Element chimic radioactiv obținut pe cale sintetică. – Din engl., fr. californium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CALIFÓRNIU n. Element chimic radioactiv, transuranic, obținut pe cale artificială. /<engl., fr. californium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CALIFÓRNIU s.n. Element transuranic artificial, metalic și radioactiv, din grupa actinidelor. [Pron. -niu. / < fr. californium, cf. California, unde a fost descoperit în 1950].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CALIFÓRNIU s. n. element transuranic radioactiv, metalic, din grupa actinidelor, obținut artificial. (< engl., fr. californium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

califórniu s. n. [-niu pron. -niu], art. califórniul; simb. Cf
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

CALIFORNIU (‹ fr. {i}; engl. [University of] California) s. n. Element chimic (Cf.; nr. at. 98, m. at. 251) radioactiv transuranic; a fost obținut pe cale artificială în 1950 de G. Th. Seaborg și colaboratorii săi, prin bombardarea curiului-242 cu particule α. Este folosit ca sursă internă de neutroni, în analize de activare sau pentru pornirea reactoarelor nucleare.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink